Îmi ridic spre cer privirea
autor. Diana G. U.

Îmi ridic spre cer privirea,
Să îl văd pe Dumnezeu,
Să îl văd pe Salvatorul,
Ce-a salvat sufletul meu.

Vreau să-l văd pe Cel ce-odată,
Pentru mine-a suferit,
Când urca pe dealul care,
Moartea El a biruit.

Către zările albastre,
Eu privesc în vreme grea,
Să îl văd pe Cel ce poate,
Norii a-i îndepărta.

Face vântul ca să tacă,
Când rostește un cuvânt,
Glasul Lui ridică ochii,
Ce aleargă lăcrimând.

Noaptea nu mă obosește,
Căci privesc spre răsărit,
Ca să nu pierd revenirea,
Celui ce m-a mântuit.

Vreau să văd cum se coboară,
Pe un nor de slavă plin,
Să mă ducă-n locul unde,
Nu va fi nici-un suspin.

Îmi înalț și rugăciunea,
Să m-audă Dumnezeu,
Ca să facă o minune,
Când m-apleacă drumul greu.

Nu privesc pământul care,
Vrea aici a mă robi,
Liber sunt prin jertfa sfântă,
Domnului doar a sluji.
Amin