Iubitul meu e crin în vale
autor. Diana G. U.

Iubitul meu e crin în vale, El este umbră peste zare,
Sub aripa iubirii Sale, găsesc mereu doar alinare,
Parfumul harului din ceruri, îmi umple-ntrun-a mea ființă,
Și inima-mi îl vrea pe Domnul, îl caută cu stăruință.

Când glasul Lui din cer atinge, adâncul inimii zdrobite,
Se risipesc și nori de-aramă, și umbrele nefericite,
Privirea Lui îmi dă putere, când pașii-mi sunt împovărați,
Iar brațul Lui mă ține tare, pe drum cu spini grei presărați.

Iubitul meu întrece zorii, ce-mbracă cerul în rubin,
În fața Lui se frâng și umbre, iar văile se umplu-n crin,
În ochii Lui se vede mila, în glasul Lui cerescul har,
Și orice suflet însetează, găsește-n El divin altar.

Mai dulce decât mierea este, Cuvântul Său divin, ceresc,
Mai scump decât comoara lumii, e chipul Lui Dumnezeiesc,
Nimic din tot ce se va trece, nu-mi poate inima răpi,
Căci dorul meu e după Domnul, cu El în veci voi locui.

Mi-e drag s-aud din nou chemarea, ce-mi umple sufletul de dor,
Și glasul Lui îmi dă din viață, ca râul sfânt, răcoritor,
El mă conduce cu blândețe, pe căi de har și de lumină,
Iar pacea Lui... mă-nvelește, îmi face inima deplină.

Când noaptea peste lume cade, și vântul greu începe-a bate,
Iubitul meu rămâne Stânca, ce nu se clatină vreodată,
În umbra aripilor Sale, mă odihnesc fără de teamă,
Căci dragostea-i nemărginită, pe nume zi și noapte-mi cheamă.

Mai strălucit ca un luceafăr, ce-aduce zori în răsărit,
Mai blând decât lumina lunii, ce cade peste infinit,
Iubitul meu rămâne veșnic, neschimbător în bunătate,
Și dragostea-i cuprinde cerul, și lumea toată în dreptate.

Iubitul meu e plin de slavă, dar plin mereu și de-ndurare,
El schimbă noaptea în lumină, și plânsul greu în sărbătoare,
În urma Lui rămâne pace, rămâne doar o primăvară,
Și dragostea ce-n orice clipă, e-altar aprins ca prima oară.

Ca cerbul care însetează, după izvoare limpezi, vii,
Așa suspină-a mea ființă, după prezența slavei Lui,
Nimic nu-mi poate stinge dorul, ce arde sfânt... ca un altar,
Căci El mi-e Mire, Salvatorul, și partea mea de veșnic har.

Curând se va-auzi chemarea, va răsuna la un apus,
Și Mirele veni-va iarăși, cum a promis cândva Isus,
Atunci, curată și gătită, îi voi ieși cu dor' nainte,
Și voi cânta iubirea sfântă, nemăsurată în cuvinte.
Amin