În cuptorul încercării
autor. Diana G. U.

În cuptorul încercării, e ușor... și-atât de bine,
Când privirea mea Isuse, ațintită e spre Tine.

Flacăra lui nu m-atinge, Tu mă ții în brațul Tău,
Poate el să ardă tare, dragostea Ta simt mereu.

Para lui aprinsă tare, arde doar ce este zgură,
Arde ea orice mânie, dar și stratul gros de zgură.

Arde flacăra mândria, căci mă vrei aur curat,
Pentru-a Ta împărăție, prin cuptor m-ai curățat.

Chiar de-mi trece-adesea pasul, prin cuptor sau încercare,
Supărat nu sunt eu Doamne, căci eu simt a Ta-ndurare.

Harul Tău mă poartă-ntruna, mă-ntărește-mi dă putere,
Ca să fiu biruitorul, prin cuptor și prin durere.

Și prin valea fără soare, m-ai trecut adeseori,
Dar privind mereu spre ceruri, te-am văzut și printre nori.

Am văzut și răsăritul, căci lumină Tu mi-ai dat,
Să nu m-amăgească omul, ce nu te-a știut vre-o dat.

Greu e drumul prin cuptoare, dar mi-e dat să-l văd frumos,
Căci privesc cărarea vieții, doar prin ochii lui Hristos.

Pentru cer mă pregătește, orice-n viață întâlnesc,
Nu opresc căci vreau la capăt, pentru cer să strălucesc.
Amin