Când cerul își pleacă privirea
autor. Diana G. U.

Când cerul și-apleacă în taină privirea,
Se-ascund norii care pământul umbresc,
Și raze de har peste suflet coboară,
Iar inimi rănite din nou înfloresc.

Când Domnul Se-apleacă spre om cu iubire,
Se frâng lanțuri grele, dureri și poveri,
Speranța răsare din orice ruină,
Și zorii alungă adâncile seri.

Nu este furtună să poată s-oprească,
Lumina ce vine din sfântul Său tron,
Căci mâna Lui sfântă ridică ostașul,
Și pace revarsă din cer peste om.

De-aceea privește mereu către Domnul,
Chiar dacă prin lacrimi îți este-acest drum,
Când cerul își pleacă privirea spre tine,
Se schimbă-n cântare-ncercarea de-acum.

Când vântul lovește corabia vieții,
Și valuri se-nalță din noapte mereu,
Să nu-ți lași privirea cuprinsă de teamă,
Ridic-o, s-o vadă de sus Dumnezeu.

El știe durerea ascunsă-n tăcere,
Aude suspinul ce nu-i auzit,
Niciuna din lacrimi nu cade-n uitare,
Ci toate-s păstrate de Domnul iubit.

Când oamenii pleacă și uși stau închise,
Iar lumea te lasă purtând doar poveri,
Hristos îți rămâne Prieten statornic,
Același în toate, și azi, ca și ieri.

Prin văi fără viață El merge cu tine,
Deschide cărări unde nu le-ai zărit,
Iar stânca pe care îți sprijini credința,
Rămâne aceeași, să fii neclintit.

Din mâna Lui curge izvorul de pace,
Ce lumea nicicând n-o să poată să-ți dea,
Ea umple ființa cu sfântă putere,
Și-alungă neliniștea care e grea.

Când ruga se-nalță șoptită spre ceruri,
Șoptită-n suspine, în lacrimi și plâns,
Se mișcă și cerul la glasul credinței,
Căci Domnul ascultă pe cel ce-I supus.

Rămâi lângă Domnul în orice-ncercare,
Și nu te abate de-al harului drum,
Căci brațul ce poartă întreaga zidire,
Ți-a dat izbăvire, îți dă și acum.

Curând va veni dimineața cea sfântă,
Când noaptea durerii va fi doar un vis,
Iar sfinții cântă-vor în cor biruința,
În cerul slăvit și de har necuprins.

Atunci întristarea, deplin va fi ștearsă,
Și orice suspin va rămâne-n trecut,
Vom sta lângă Domnul în sfânta lumină,
În locul pe care El ni l-a făcut.

Dar până atunci, să mergi plin de credință,
Chiar dacă e drumul mai greu uneori,
Când cerul își pleacă în taină privirea,
Se nasc primăveri când pe cale-s ninsori.
Amin