În șoapta rugăciunii
autor. Diana G. U.

În șoapta rugăciunii,
E harul ce ridică,
E cel care și marea,
În două o despică.

În șoapta ei se-aude,
Răspunsul așteptat,
Căci strigătul din rugă,
De Domnu-i ascultat.

Prin Ghetsimani e calea,
Și drumul către Rai,
Primive-i veșnicia,
În rugă dacă stai.

Smerenia e treaptă,
De unde poți vedea,
A cerului intrare,
Ce-așteaptă ființa ta.

Prin clipe de durere,
Pe drumul cu suspin,
E urmă fără pată,
Spre locul cel divin.

Cu inima zdrobită,
Mereu în ascultare,
E calea către Domnul,
Spre locul doar cu soare.

Cu lacrimi haina albă,
Mereu se curățește,
Acele lacrimi multe,
Isus le prețuiește.

Iubește mulțumirea,
Din toiul de furtună,
Și celui care crede,
I-aduce vreme bună.

Prin foc și încercare,
Creștinu-adesea trece,
El biruie pe cale,
Căci știe să se plece.

Jertfindu-se întruna,
Nu este biruit,
Căci jertfa cea mai mare,
Creștinu-a mântuit.

Prin zbuciumul durerii,
E lupta cea mai grea,
Dar calea ei e bună,
Orice-ai întâmpina.

Nu-s flori spre veșnicie,
Sunt spinii care dor,
Calvarul stă în față,
Spre cer... nu e ușor.
Amin