Nu omul, ci Domnul
autor. Diana G. U.

Nu omul, ci Domnul îți poartă povara,
E Stânca ce-i sprijin în vremi de dureri,
Nu lumea te mângâie-n clipa durerii,
Ci harul iubirii, când treci încercări.

Nu omul, ci Domnul îți dă vindecare,
Cuvântul Său poate și morți învia,
Pe braț sfânt te poartă când omul te uită,
Isus nu te poate o clipă uita.

El este iubirea ce-aduce iertare,
El poate păcatul deplin a ierta,
Rămâi lângă Domnul, nu omul te poate,
Conduce prin noaptea ce-i lungă și grea.

Nu omul, ci Domnu-i lumina divină,
Pe crucea durerii, Isus doar a stat,
Doar El și-a dat viața, să ai tu salvare,
Prin jertfa adusă la moarte s-a dat.

Nu omul creștine lăsa-n urmă urma,
Ce duce spre viață, spre veșnicul Rai,
Ci Domnul sub bicele care-l loviră,
De-i greu pe-a Sa urmă, pe ea tu să stai.

Nu omul ți-e pacea, ci harul din ceruri,
Păstrează-l căci nu știi cât timp va mai fi,
Prezența cerească prin el te-nsoțește,
Rămâi lângă Domnul, și nu vei pieri.

La El e iubirea ce-odată pe cruce,
L-a pus când bătut pentru tine-a răbdat,
Nu omul îți poate aduce vecia,
Ci El când murea, mântuire ți-a dat.

Ascultă de glasul ce-aduce-alinare,
Nu omul îți poate aduce alin,
Isus este Medic, El dă vindecare,
Alungă durerea ce-aduce suspin.

Nu omul domnește în ceruri creștine,
Ci Domnul e Rege, și-aici pe pământ,
În brațele Sale-i purtată vecia,
Lui toate se-nchină, doar El este sfânt.

Privire-alipește-ți, și inima toată,
De Cel care-ndată pe nor va veni,
La El e salvarea, El dă mântuirea,
Vre-un om nu te poate vre-o dat mântui.
Amin