Când sufletul tău obosește
autor. Diana G. U.

Când sufletul tău obosește,
Oprește-te-n cale, privește în sus,
Să nu dai' napoi nici-o clipă,
În față e Domnul Isus.

Când apele mării ridică,
Al greului val ce-i spumos,
Privește calvarul ce-odată,
Urcat el a fost de Hristos.

Când soarele-ascuns e de noapte,
Și norii umbresc drumul tău,
Să mergi înainte spre viață,
Lumină-ți va da Dumnezeu.

În sus să privești totdeauna,
De-acolo mereu vei primi,
Lumină divină și-acea călăuză,
Ce-o poate Isus dărui.

Vrăjmașul când ziduri ridică,
Vre-o teamă să n-ai căci Isus,
Prin jertfa adusă pe cruce,
Un zbor lin spre cer ți-a adus.

Ți-a dat aripi sfinte când bice,
Pe spate adânc l-au lovit,
Tu zboară iubindu-l pe Domnul,
Așa cum și El te-a iubit.

Statornic rămâi pe cărare,
Nici Domnu-napoi nu a dat,
Și el pe o piatră-n grădină,
Să fii tu iertat s-a rugat.

Să nu fii un Iuda în viață,
Chiar dacă vei fi prigonit,
Să fii ca și sfinți-n arene,
Luptând... pe Isus l-au iubit.

Să nu te-amăgească zdrobirea,
Că-n viață tu ești lepădat,
Pe-un braț ce-i cu semne de cuie,
Ai fost și vei fi tu purtat.

Ți-e scut în furtună iubirea,
Și-atunci când cuptorul e-ncins,
El luptă mereu pentru tine,
Cu Domnul nu poți fi învins.
Amin