Cu inima spălată-n lacrimi
autor. Diana G. U.

Cu inima spălată-n lacrimi,
Te cheam-altaru-n închinare,
În taina sfânt-a rugăciunii,
Să fii mereu... și-n ascultare.

Îngenuncheat și-n suferință,
Să fii... ca să ai izbăvire,
Căci umilința-n încercare,
Este-o dovadă de iubire.

Altarul cheamă inimi frânte,
Atunci coboară cerul harul,
În inima ce-a fost zdrobită,
Ce a urcat tăcând... calvarul.

El naște chiar și biruința,
Altarul este locul sfânt,
El niciodată nu se stinge,
Orice-ar veni pe-acest pământ

Pe trepte harul se găsește,
Privind mereu numai în sus,
Altarul sfinții îi primește,
Ei sunt acei ce cruce-au dus.

Sub focul sfânt ce curățește,
Doar laude cântau mereu,
Acei ce cântă-n încercare,
Ei sunt născuți din Dumnezeu.

Mireasma jertfei ce-i plăcută,
Așteaptă cerul ne-ncetat,
Deschis rămâne pentru omul,
Care întruna a luptat.

Căci lacrima deschide drumul,
Spre ziua cea fără apus,
Cand zarea o va umple-n slavă,
Prezența Domnului Isus.

Smeriți dar să venim la cruce,
Acolo jos... n-om rătăci,
Acolo jos... scut e iubirea,
Ce poate ape despărți.

Ea poate mulții ca să mute,
Pentru acei ce la altar,
Cu inimile vin smerite,
În ele, cerul, toarnă har.
Amin