În fața măreția Tale
autor. Diana G. U.

În fața măreției Tale,
Atotputernic Dumnezeu,
Din veșnicie-n veșnicie,
Se-nchină Ție doar... mereu.

Ești mâna ce-a zidit pământul,
Și cerurile ai creat,
E necuprins-a Ta mărire,
Ca Tine, altul, nu-i vre-o dat.

Împărăția Ta nu trece,
Ești Dumnezeu nemărginit,
În fața tronului de slavă,
Și muntele e despietrit.

Îmbraci pământul cu-a Ta slavă,
Ești Dumnezeu neclătinat,
Și marea îți ascultă glasul,
Căci toate Tu le-ai măsurat.

În fața Ta și timpul tace,
Oprit de harul Tău bogat,
Și stelele stau neclintite,
Pe cerul nopți-ntunecat.

Tu-mbraci și cerul în lumină,
Splendoarea toată e a Ta,
Iubirea Ta este deplină,
Nimic n-o poate măsura.

Oștirea cerului îți cântă,
Căci vrednic ești de lăudat,
Și foșnetul pădurii tace,
Căci glasul Tău e ascultat.

Ești Regele din veșnicie,
Ești Cel ce zările-a întins,
Ești mai presus de orice slavă,
Nimic vre-o dată nu te-a-nvins.

Podoaba sfințeniei Tale,
Este izvor de fericire,
În mâna Ta porți și iertarea,
Doar Tu poți fi plin de iubire.

În fața măreției Tale,
Se pleacă cer și omenire,
Căci numai Tu ești vrednic, Doamne,
De slavă, cinste și mărire.
Amin