Pân-la ultima veghere
autor. Diana G. U.

Pân-la ultima veghere,
Ne-a chemat... să îi slujim,
Dumnezeului cel veșnic,
Viața să îi dăruim.

Ne-a chemat la hărnicie,
În ogor ca să lucrăm,
Chiar și-n anotimpuri grele,
Numele să-i înălțăm.

Pân-la ultima suflare,
Să ne închinăm mereu,
Ca să trecem de hotare,
Unde nu va mai fi greu.

Plâns va fi de bucurie,
Lacrimi grele nu vor fi,
Nici suspine, nici-o luptă,
Cerul nu va găzdui.

Să privim până la capăt,
Cerul... ca să-l moștenim,
Credincioșii luptă-ntruna,
Ca și ei, și noi să fim.

Plini de dragoste divină,
Pe cel slab să-l ridicăm,
De vom fi samaritenii,
Domnului îi semănăm.

Pân-la ultima strigare,
Ce de sus se v-auzi,
Să fim treji, ca să nu pierdem,
Ultima zbor care va fi.

Fără murmur sau cârtire,
Plini de râvnă s-alergăm,
Ca în ziua cea mai mare,
În vecie să intrăm.
Amin