Când cerul porțile-și deschide
autor. Diana G. U.

Când cerul porțile-și deschide,
Ecoul harului divin,
Se-aude-n zarea pregătită,
Ca să răsară pe deplin.

E răsăritul plin de glorii,
Ce nu va asfinți vre-o dat,
El strânge roada suferinței,
Adusă-n deal de-un Împărat.

Chemarea se aude tare,
Sfârșitul strigă pregătit,
S-aducă marea sărbătoare,
Poporul când va fi răpit.

Se-aud și pași-n depărtare,
Pe norii cerului senin,
Se-apropie în grabă mare,
Să șteargă umbra de suspin.

Cu raze vii își înconjoară,
Azi Mirele mult așteptat,
Mireasa Sa... cu așteptare,
Să-ntâmpine un Împărat.

Cărarea grea, bătătorită,
În urmă ea va rămânea,
V-așterne străzile de aur,
În cerul viu de-a pururea.

Ce minunată va fi clipa,
În care Domnul va striga,, , Mireasă, azi... deschide-aripa,
Vei fi în veci de veci a Mea".

Se vor topi și munții care,
Au stat ca inimi a opri,
Adâncurile-ntunecate,
Furtunile le va-nghiți.

Vor fi și strigăte în vale,
Vor fi pe culmi și bucurii,
Se v-auzi în cor cântarea,
A sfinților din veșnicii.

Nu va mai fi vre-un plâns de jale,
Nici vre-un suspin îndurerat,
Căci va domni în veci iubirea,
Cu cei pe Domnul ce-au urmat.
Amin