Amurgul rănilor
autor. Diana G. U.

Amurgul rănilor mi-aduse,
Un răsărit plin de iertare,
O haină albă, strălucită,
Și visul împlinit sub soare.

Mi-e inima frumos în floare,
Mireasma cerului e-n ea,
Mi-e golul plin de dor de ceruri,
Nimic nu poate să mi-l ia.

Mormântul un trecut rămâne,
Din el m-a ridicat Isus,
Am bucuria mântuirii,
Alerg cântând privind în sus.

Nimic nu poate să m-oprească,
Căci dragostea de Dumnezeu,
Ce mi-a dat viață după moarte,
E foc aprins în pieptul meu.

O jertfă pe altar adusă,
Pe vârful dealului în chin,
E darul care-i cel mai mare,
M-a pus pe-o urmă spre divin.

Mi-e pasul bucuros prin vale,
În cântul plin de bucurii,
În fața mea străluce cerul,
Ce-i îmbrăcat în veșnicii.

Uit suferința întâlnită,
Căci gândul meu e desfătat,
În fericirea infinită,
Nu poate fi oprit vre-o dat.

Pe aripi vii de porumbiță,
Se-nalță-n zbor spre cerul sfânt,
Am doar un vis ce îl conduce,
În cer... departe de pământ.

Acolo inima găsise,
Odihnă-n vremea cea mai grea,
Ce minunată este calea,
Ce trece dealul Golgota.

Ce minunată e grădina,
În care plânsu-i fericit,
În ea Dumnezeiască zare,
Rugându-mă am întâlnit.
Amin