Pocăința

Pocăința nu-i o joacă, nici poveste povestită,
Ci-i mod de viață sfântă, ce prin Duhul e trăită!
Pocăința nu-i un lucru pe care poți a-l neglija,
Căci în ziua Judecății viața ta te va costa!

Pocăința este calea spre eternul Paradis,
Dacă-n viața de aici pentru Domnul te-ai decis
Să trăiești în ascultare și smerenie deplină
Ca să faci ce-ți spune Domnul, călăuzit de-a Sa lumină.

Pocăința e izvorul prin care curge neîncetat
Milă, har și îndurare pentru sufletul salvat,
Fiindcă Domnul nu privește cu dispreț și aroganță
Către sufletul zdrobit și lipsit de orice speranță.

Ci cu multă bunătate, către el se-apleacă jos
Și-i leagă rănile cu grijă fiindcă Domnul e milos;
Și-apoi pe brațe, ca un tată, cu dragoste, de grijă-i poartă,
Dacă-n Domnul se încrede și are inima predată.

Pocăința e o stare în care trebuie să fim
Dacă vrem la rugăciune în lupta grea să biruim,
Căci nimeni fără pocăință în ceruri nu poate intra
Dacă nu-L are pe Domnul ca Stăpân în viața sa.

Pocăința aduce pace, bucurie și mult har
Dacă-n inim-ai decis să-ți pui viața pe altar.
Dar, ia seama! Că o dată ce-ai pus mâinile pe plug
Nu mai poți da înapoi, chiar de-ar fi să arzi pe rug!

Pocăința nu-ți promite un trai lung și îndestulat,
Ci mereu te va îndemna să fii cât mai cumpătat,
Căci numai cei săraci în duhul și cu inima curată
Îl vor vedea pe Dumnezeu, când vor fi răpiți odată!

(3 septembrie 2026)