Când plânge sufletul în mine
autor. Diana G. U

Când plânge sufletul în mine,
Tu mă cuprinzi cu-al Tău fior,
Să ard în foc de bucurie,
Ca sa te caut mai cu dor.

Când lacrima îmi dă de veste,
Că greul stă în fața mea,
Cobori îndată lângă mine,
Să netezești cărarea grea.

Când urlă valurile vieții,
Spre mal privirea îmi îndrepți,
Să văd cum Tu, cu-a Tale brațe,
Plin de iubire mă aștepți.

Săgețile când vor să vină,
Să mă doboare ce ar vrea,
Devii un scut să nu am rană,
Doar Tu ești Doamne Stânca mea.

Când noaptea rece se arată,
Și teama-și are umbră-n ea,
De mână Tu mă ții în noapte,
Un răsărit să pot vedea.

Lumina cea strălucitoare,
Ce stinsă ea nu poate fi,
Ești numai Tu, și vei rămâne,
Până pe nor vei reveni.

Căci începutul și sfârșitul,
E harul Tău nemăsurat,
Atunci când toți mă părăsise,
De lângă mine n-ai plecat.

Credincioșia Ta e mare,
Un drum spre cer mi-a devenit,
Căci văd a Ta promisiune,
Un legământ a devenit.
Amin