Am biruit un val al vieții
autor. Diana G. U.

Am biruit un val al vieții,
Iubirea locului de sus,
M-a ocrotit să am putere,
Să lupt privind mereu în sus.

Când norii grei mi-au stat în cale,
Și drumul parcă se-ascundea,
Am auzit chemarea blândă,
Zicând: „Eu sunt de partea ta”.

Mai este încă o cărare,
Mai este încă un apus,
Dar după noapte vine iară,
Lumina locului de sus.

Și pas cu pas prin încercare,
Am înțeles ce mi-a vorbit,
Că nu-i izbândă fără luptă,
Nici zbor fără a fi zdrobit.

Când inima-mi slăbea de teamă,
Iar gândul bun părea răpus,
Primeam din ceruri mângâiere,
Și iarăși eu priveam în sus.

Căci orice val își pierde glasul,
Oricât de mare el ar fi,
În taina păcii se coboară,
Să pot în sus eu a privi.

Când vântul rece-al îndoielii,
Bătea din zări necontenit,
Simțeam o mână nevăzută,
Ce mă purta prin asfințit.

Și-n fiecare dimineață
Când cerul iarăși răsărea,
Găseam putere pentru drumul,
Pe care Domnu-l deschidea.

Nu m-au oprit nici grele umbre,
Nici glasuri care m-au lovit,
Căci în adâncul ființei mele,
Un foc de pace m-a trezit.

Iar când voi trece pragul vremii,
Cu sufletul de har zidit,
Voi mulțumi pentru iubirea,
Ce-n toate m-a călăuzit.

Și voi privi cu bucurie,
Spre locul sfânt ce îl doresc,
Unde lumina fără margini,
Va străluci-n Dumnezeiesc.

Și-atunci voi ști c-a mele lacrimi,
N-au fost vărsate în zadar,
Că fiecare grea cădere,
Mi-a fost spre bine și spre har.

Că fiecare pas prin vale,
Ce-adeseori adânc m-a frânt,
M-a învățat să-mi pun nădejdea,
În Creatorul meu cel sfânt.

Iar când voi fi în sfânta slavă,
Cu sufletul deplin smerit,
Voi înălța cântări de laudă,
Doar Celui ce ma ocrotit.
Amin