Oricât de grea e suferința
autor. Diana G. U.

Oricât de grea e suferința,
Cu mine este Dumnezeu,
Dărâmă zidurile negre,
El netezește drumul meu.

Când valuri mari vor să mă-nghită,
Și cerul pare de oțel,
O pace sfântă, liniștită,
Îmi umple sufletul de El.

​Nu sunt orfan în astă lume,
Chiar de sunt singur uneori,
Prezența Lui mă copleșește,
Ca să zâmbesc chiar și sub nori.

​Prin valea umbrelor de moarte,
Oricât de greu eu aș urca,
De mine stă Isus aproape,
Să luminează calea mea.

Oricâte lacrimi vor mai curge,
Pe-acest pământ ce-a obosit,
Nădejdea mea nu se va frânge,
Căci după noapte-i răsărit.

​Văd dincolo de zări o casă,
Un loc măreț, un cer senin,
Unde voi sta cu El la masă,
Să uit de tot ce-a fost străin.

​Deci merg solemn pe calea-ngustă,
Credința-i scutul ridicat,
Nimic nu poate să m-oprească,
Când merg cu Cel ce m-a salvat.

Și chiar de-ar fi ca lumea-ntreagă,
Să stea-mpotriva mea mereu,
Iubirea Lui mai mult mă leagă,
De jertfa Sa, de drumul greu.

Chiar dacă pașii-mi obosesc,
Pe drumul lung și plin de stânci,
În El mă-ncred și mă-ntăresc,
Trecând prin văile adânci.

​Rămân statornic în credință,
Privind spre zarea ce-o aștept,
Căci El îmi dă doar biruință,
Iubirea Sa îmi arde-n piept.
Amin