La crucea iubirii
autor. Diana G. U.

La crucea iubirii, găsesc alinare,
Sub crucea iubirii, nu pot obosi,
Căci dragostea este puterea cea mare,
Iubind... eu spre viață alerg zi de zi.

Prin vale și munte, prin nor și-ncercare,
Lumina-i aprinsă, și văd urma Sa,
Când inima tremură-n grea apăsare,
Aud blând chemarea: „Eu nu te-oi lăsa".

La crucea iubirii se stinge durerea,
Și sufletul află odihnă și har,
Acolo primesc peste teamă puterea,
Și cerul coboară în dar peste dar.

Când drumul se-ntunecă, plin de suspine,
Privesc către Cel ce pe cruce-a răbdat,
Și-n brațul iubirii ce vine spre mine,
Găsesc iarăși pace și-un suflet curat.

La crucea iubirii se frâng neputințe,
Și lanțuri ascunse pământul ating,
Acolo-nfloresc cele sfinte dorințe,
Pot focul iubirii la cruce s-ating.

Când vântul furtunii se-abate-n cărare,
Și noaptea coboară cu umbre și greu,
Privesc către cruce și aflu scăpare,
Căci Cel ce veghează e-al meu Dumnezeu.

La crucea iubirii se naște cântarea,
Ce urcă spre ceruri pe aripi de zbor,
Acolo își află nădejdea lucrarea,
Și pacea se-așterne ca roua... ușor.

Iar când voi ajunge la capăt de cale,
Cu ochii spre cer și cu pasul zdrobit,
Voi spune că harul m-a dus peste vale,
Prin crucea iubirii, am fost mântuit.

La crucea iubirii, când zorii se-arată,
Se umple de cântec tăcerea din piept,
Iar harul coboară-n fiorul iubirii,
Mă-nvață el tainic să rabd și s-aștept.

La crucea iubirii, privirea-mi se-nalță,
Spre patria sfântă ce Domnul mi-a dat,
Și inima toată de dor se dezvață,
Când știu că în slavă voi fi eu chemat.
Amin