Rugăciune hrană sfântă
autor. Diana G. U.

Rugăciune hrană sfântă,
În război tu scut îmi ești,
Să-mi faci calea mai ușoară,
Nici-odat nu obosești.

Când urcușul vieții doare,
Și povara-i tot mai grea,
Tu-mi îndrepți în sus privirea,
Să am îndurarea Ta.

Pașii mei sunt fără vlagă,
Drumul pare-anevoios,
Dar cu Domnul lângă mine,
Viața-mi este cu folos.

El îmi este mângâiere,
Sprijin sfânt la orice pas,
Când puterea-mi obosește,
Harul Lui îmi e popas.

Urc mai greu, dar am nădejde,
Căci nu merg pe drum pustiu,
Dumnezeu mă ia de mână,
Ca să-i cânt și-n ceas târziu.

Din izvorul îndurării,
Îmi dai apă când mi-e greu,
Și mă-nveți să merg prin toate,
Cu credință-n Dumnezeu.

Când ispita mă-nconjoară,
Și vrăjmașul dă târcoale,
Tu-mi dai biruință, Doamne,
Și mă scoți din orice vale.

Nu mă lași Tu nici-o clipă,
Chiar de-s slab, chiar de cobor,
Din țărnă ridici omul,
Și-i dai aripi pentru zbor.

Când se lasă iarăși seara,
Peste gândul meu trudit, Tu-mi aprinzi în suflet pace,
Dumnezeule iubit.

Chiar de norii grei se-adună,
Și furtuna vine iar,
Știu că mâna Ta mă ține,
Ca să nu mai fiu hoinar.

Iar la capăt de cărare,
Viața când se va sfârși,
Voi privi spre-a Ta splendoare,
Și-n vecie te-oi slăvi.

Pentru harul și iubirea,
Ce mi-ai dat neîncetat,
Voi cânta cu bucurie:
„Slavă Ție, Împărat!”
Amin