Nu mi-e teamă de eșecul
Unui fapt comis, ce-l știu,
Ci de ziua când conștiința
Va cunoaște pocăința,
Dar va fi mult prea târziu!

Nu sunt urmărit de viața
Ce-am trăit-o prin pustiu,
Ci de timpul îndurării,
Când n-am luat haina iertării,
Ci am vrut-o prea târziu.

Nu mă sperie suferința,
Chiar când duce spre sicriu,
Ci o veșnicie toată,
Să am rugă necurmată,
Dar... să fie prea târziu!

Nu-mi doresc un nume mare,
Mi-e de-ajuns să-mi spună „fiu",
Să pășesc în voia sfântă
Cu credință neînfrântă,
Până nu e prea târziu!