Acest miros adormitor de frunze moarte
Indulcit in mierea soarelui tarziu
Imi staruie-n visare din zile de departe
O sfanta mostenire din satul meu pustiu.

E un exod de mere coapte peste sat
Ostiri de care vin imbelsugate
Potop de vinuri iara s-a lasat
Din lacrime de soare-nsangerate.

E prea tarziu, e prea departe
sarutul zilei in galbene-n amiezi
Cu soarele de miere si de lapte
Cazut ca o aroma pe rodnice livezi.

O toamna rece in grabnice cirezi
Imi lasa bruma alba in sufletul trudit
Ravnind la somnul imaculatelor zapezi
ma-ntorc spre moarte cu pasul obosit.