Mai iartă-mă Tu, Doamne,
Când Ție îți greșesc,
Dar chiar și-atunci, pe Tine,
Așa mult Te iubesc.

Mai iartă-mi slăbiciunea,
Și dă-mi tăria Ta,
Isuse, eu pe Tine,
Nu vreau a Te trăda.

Când valurile vieții
Se-nalță tot mai sus,
Ajută-mă, Părinte,
Ca să rămân supus.

Când inima-mi suspină
Sub greul unui dor,
Revarsă peste mine
Al harului izvor.

Mai iartă-mă Tu, Doamne,
Când pașii-mi rătăcesc,
Când glasul îndoielii,
Îmi spune să opresc.

Tu ești a mea lumină,
În noaptea cea mai grea,
Și mâna Ta mă poartă,
Când nu mai pot vedea.

Mai iartă-mi neputința,
Când cad și sunt zdrobit,
Ridică-mă, Părinte,
Prin harul Tău slăvit.

Nu vreau nimic în lume
Să-mi fure dragostea,
Căci Tu ești desfătarea
Și pacea-n viața mea.

Rămâi mereu cu mine,
Pe drumul meu pustiu,
Să pot trăi în toate,
Așa cum vrei să fiu.

Mai iartă-mi nerăbdarea
Și gândul necurat,
Și curăță-mi ființa,
Prin sângele-Ți vărsat.

Când pașii mei alunecă,
Pe drumul pământesc,
Întinde-ți iarăși mâna,
Să mă ridici doresc.

Nu vreau comori deșarte,
Nici slavă pe pământ,
Ci vreau să-ți urmez calea,
Cu inima și-n gând.

Tu ești comoara vieții,
Lumina mea mereu,
Mai scump decât argintul,
Căci Tu ești Dumnezeu.

Când trâmbița suna-va,
Din slava cea de sus,
Să fiu găsit de veghe,
Cum stai și Tu Isus.

Și-acolo-n veșnicie,
La tronul Tău de sus,
Să-Ți cânt cu bucurie
Căci m-ai iubit Isus.

Mai iartă-mă Tu, Doamne,
Cât încă sunt pe drum,
Și ține-mă aproape,
Prin harul Tău de-acum.
Amin