În noaptea grea, când nu văd după zare,
Tu-mi ești lumină, Doamne, și cărare,
Când pașii-mi tremură sub greul greu,
Mă sprijini totdeauna, Dumnezeu.

Prin harul Tău primesc de sus putere,
Și-atunci când sunt străpuns de grea durere,
Iar inima-mi îți cântă când mi-e greu,
„Slăvit să fii, Tu sfinte Dumnezeu!”

Când norii grei se strâng pe cer în vale,
Și vântul bate rece plin de jale,
Tu-mi ești sfânt adăpost și scut ceresc,
În brațul Tău găsesc tot ce doresc.

Când lumea-ntreagă pare fără rost,
Tu-mi amintești vre-o dată că n-am fost,
Uitat de Tine, Tată iubitor,
Ce-mi porți de grijă zi de zi cu dor.

Iar când voi trece valea cea de-apoi,
Nu mă voi teme, căci vei fi cu noi,
Și-n slava Ta, în veșnicul Tău Rai,
Te voi slăvi căci lângă mine stai.

Când umbrele se-aștern peste cărare,
Și nu mai văd nici urmă de scăpare,
Tu-mi ești lumina slăvilor cerești,
Și-n orice pas cu drag mă însoțești.

Când valuri mari se-nalță peste mine,
Și totul e pierdut, nu mai e bine,
Aud doar glasul Tău spunând mereu:
„Să nu te temi, căci Eu sunt Dumnezeu.”

În zilele cu soare și belșug,
Când inima umila stă sub jug,
Nu vreau nicicând să uit de harul sfânt,
Ce l-ai turnat din cer peste pământ.

Iar când privesc spre crucea de pe deal,
Pricep iubirea Ta fără egal,
Prin jertfa Ta am viață și iertare,
Prin sângele vărsat am împăcare.

Cu Tine nu am teamă nici-o clipă,
Nici viata mea nu este o risipă,
Ce minunat ești Doamne Creator,
Care-ai sădit în mine foc de dor.
Amin