Mai fă Isus o cercetare,
Să se desprindă de pământ,
Acel ce ia cu ușurință,
Învățătură din cuvânt.

Mai scoate noaptea la lumină,
Privirile ce-a înghițit,
Arată calea cea senină,
Pe care Tu ai biruit.

Mai adu zâmbet printre lacrimi,
Să fie dorul mângâiat,
Caci arde flacăra-i în inimi,
Ce pe deplin ți s-au predat.

Alină-le cu har și pace,
Să nu mai plângă în ascuns,
Revarsă harul viu din ceruri,
Căci harul Tău le e deajuns.

Mai lasă vise spre-mplinire,
Căci multe vânturi s-au pornit,
Să nimiceasc-a lor pornire,
Spre tot ce Tu-ai făgăduit.

În mâna Ta este speranța,
Presoar-o peste noi Isus,
Să nu ne fie pradă viața,
Să fie slobodă-n apus.

Mai lasă Doamne vindecare,
Căci multe suflete suspin,
E prigonirea astăzi mare,
Pentru acei spre loc divin.

Nu stai vre-o dată-n nepăsare,
De dragoste ești plin mereu,
Prezența Ta-i vindecătoare,
Coboară sfinte Dumnezeu.

Mai strigă Doamne înc-odată,
Să se trezeasc-acest pământ,
La glasul Tău furtuna tace,
Se-oprește urletul de vânt.

Nu poate nimenea să pună,
Pe ceruri soarele în zori,
Mai adu Doamne răsăritul,
Peste grădina Ta cu flori.

Tu poți să pui izvor de rouă,
În locurile ce-s pustii,
Îmbraci ființe-n haina nouă,
Și lângă ele Tu rămâi.

Mai varsă Doamne îndurarea,
Grăbește revenirea Ta,
Mai dă putere de răbdare,
Ca să putem a te-aștepta.
Amin