Trezește-te azi suflete, căci vremea e târzie,
Candela credinței, să ardă tot mai viu,
Căci Domnul se aude, venind cu slavă vie,
Iar glasul Lui răsună, prin noaptea din pustiu.

Trezește-te în grabă, e-aproape sărbătoarea,
Curată să ai haina, în vremea de-nălțat,
Apusul este-aproape, la ușă bate Domnul,
Fii gata-n orice clipă, cu cugetul curat.

Trezește-te cât vremea, în față ți se-așterne,
Să nu lași nepăsarea, lumina să îți ia,
Să stingă rugăciunea, și dorul după ceruri,
Căci fără dor pe cale, s-ajungi... nu ve-i putea.

Trezește-te și-n noapte, în ruga cea fierbinte,
Se-arată-n zare raza, de mare infinit,
Nu mai e mult, El vine, pe nor plin de lumină,
Să strângă rodul care, pământu-a biruit.

Trezește-te, biserică, și lasă somnul lumii,
Îmbracă iar veșmântul cel sfânt și luminos,
Ridică-ți iar privirea spre strălucirea crucii,
Căci vine să-și ia rodul, slăvitul Domn Hristos.

Trezește-te, căci glasul profeților răsună,
Prin vremuri tulburate, și nopți fără hotar,
Pământul ca să clatine, iar cerul nu-ațipește,
Vestește-apropierea, mărețului său har.

Trezește-te și plângi, pentru-o trezire sfântă,
Pentru altarul rece, și focul ce s-a stins,
Ca Duhul să coboare, cu plină cercetare,
Iar inimile moarte, ce lupta n-au învins.

Trezește-te, El vine, e Mirele cu slavă,
E Cel care pe cruce din dragoste-a tăcut,
Ferice de acela ce-a stat mereu de veghe,
Și candela credinței, aprinsă și-a ținut.

Și când trâmbița slavei, va răsuna prin zare,
Iar morții din morminte, la viață vor ieși,
Cei ce-au rămas statornici, în sfântă așteptare,
Cu Domnul pentru veacuri, în slavă vor domni.

Trezește-te azi suflete, și lasă orice teamă,
Mai este încă harul, deschis pentru cei vii,
Căci Domnul încă strigă, cu dragoste și cheamă,
Pe cei pierduți în noapte, să iasă din pustii.
Amin