Fără Dumnezeu în viață,
Un nimic doar poți a fi,
Ca o frunză dusă-n vale,
Ce-i sortită a pieri.

Poți avea palate-n lume,
Poți purta un nume mare,
Dar când vine ceasul nopții,
Inima tot goală-ți pare.

Poți zâmbi în fața lumii,
Poți părea nebiruit,
Dar în clipa încercării
Fără El... ești biruit.

Numai Domnul dă putere,
Numai El ridică iar,
Peste rana cea ascunsă,
Varsă pacea Lui și har.

Fără Dumnezeu în suflet,
Totu-i rece și pustiu,
Ca o candelă uitată
Într-un vechi și gol sicriu.

Când poverile apasă
Și necazul vine greu,
Numai brațul milei sfinte
Te mai ține-n drumul tău.

El e stânca mântuirii,
Sprijin sfânt la orice greu,
Fără El se pierde omul,
Cu El birui orice rău.

De aceea vino astăzi,
Nu trăi departe-așa,
Căci un suflet fără Domnul,
Nu găsește pacea Sa.

Când furtuna se ridică,
Și când norii vin grăbiți,
Doar cei sprijiniți pe Domnul,
Rămân tari și neclintiți.

Lumea trece ca o umbră,
Tot ce-i azi curând dispare,
Dar comoara strânsă-n ceruri,
Niciodată nu mai moare.

Mulți aleargă după slavă,
După aur și averi,
Dar la capătul cărării
Vor fi cei fără de cer.

Ce folos să ai de toate,
Dacă sufletul ți-e gol?
Fără Dumnezeu în viață
Scufundat ești în nămol.

Fericire-adevărată,
Nu se cumpără nicicând,
Ea se naște doar în suflet,
Prin Hristos cel viu și sfânt.

Când vei sta în fața morții,
Și nimic nu vei lua,
Doar credința ta în Domnul,
Te va mai putea salva.

Astăzi harul încă strigă,
Ușa încă s-a deschis,
Mergi pe urma despre care,
Numai Dumnezeu a scris.

Vino dar cu pocăință,
Nu lăsa timpul să treacă,
Căci doar Domnul dă și viață,
A ta inimă să-i placă.
Amin