Cântă suflete în mine, tu să cânți neîncetat,
Hrana cerului eu ție, pe pământ mereu ți-am dat.

Ai primit doar bucurie, întristarea când bătea,
Zi și noapte l-a ta ușă, rodul ei ca să îți dea.

Nu uita izvorul păcii, care-n dar ți s-a deschis,
Când purta povara lumii, sus pe cruce în apus.

El ți-a fost adăpostire, în furtuni și în cuptor,
Ți-a aprins speranța vie, când simțeai că mori de dor.

Cântă suflete și spune, cât de mare este harul,
Căci prin vale, printre lacrimi, ți-a vegheat mereu hotarul.

Iar când noaptea se coboară, peste gândul apăsat,
El rămâne-a ta lumină, nu se stinge niciodat’.

Când vei trece prin pustie, și prin zile fără glas,
Nu uita că lângă tine, Domnul stă la orice pas.

El cunoaște orice rană, orice teamă, orice gând,
Și îți pune iar în suflet, pace sfântă, pe pământ.

Cântă chiar și printre lacrimi, dacă drumul e prea greu,
Căci în slava dimineții vei vedea tu brațul Său.

După nor și după noapte vine ceru-nseninat,
Harul Lui rămâne veșnic peste cel răscumpărat.

Ține candela aprinsă, și privește doar în sus,
În curând din slavă vine, Împăratul, drag Isus.

Și atunci cântarea sfântă, nu va mai avea sfârșit,
Fiindcă-n ceruri orice suflet, va cânta desăvârșit.

Cântă suflete-n tăcere, chiar când drumul e pustiu,
Flori de har așterne Domnul, unde ochii nu le știu.

Nu lăsa furtuna lumii, pacea ta să o răpună,
După noaptea-ntunecată, vine raza de lumină.

Când suspinul urcă-n ceruri, și puterea ți s-a frânt,
Domnu-aduce biruință, când rostește un cuvânt.

Ține candela aprinsă, pentru Mirele ceresc,
Căci se v-auzi îndată, glasul cel Dumnezeiesc.

Harul Lui îți va fi scutul când prin vale vei umbla,
Și în mijlocu-ncercării, pace sfântă îți va da.

Cântă suflete și crede, chiar de norii vin mereu,
Nici-o luptă nu-i prea mare, pentru braț de Dumnezeu.
Amin