Dincolo de nori e soare,
Chiar de cerul pare greu,
Dumnezeu îi va străpunge,
El te sprijină mereu,
Nu te teme de suspine,
De al ploii rece cânt,
Brațul Lui te va susține,
Prin al păcii Legământ.

​Când te simți pierdut în noapte
Și e drumul greu de dus,
Să asculți de glasul care,
Se coboară doar de sus,
Norii sunt perdeaua vremii,
Peste planul Său cel sfânt,
Însă stă mereu de veghe,
Cât vei fi pe acest pământ.

​Iar când norul se va frânge,
Și lumina va țâșni,
Vei uita de ce-i durere,
Lângă Domnul vei zâmbi,
Căci deasupra de durere,
Peste umbre și-ntristare,
E o veșnică putere,
Dincolo de nori e soare!

Când furtuna vieții urlă,
Și se pierde orice vis,
Dumnezeu rămâne Stânca,
Și limanul necuprins.
El aprinde iar speranța,
În al inimii pământ,
Și transformă orice rană
Într-un cântec nou și sfânt.

Poate astăzi plângi în taină,
Și te simți atât de frânt,
Dar nici lacrima ascunsă,
Nu se pierde pe pământ.
Domnul strânge fiecare,
Suspin greu și apăsat,
Și din noaptea încercării,
Face cerul luminat.

Va veni o dimineață
Fără nori și fără chin,
Când vom sta cu toți în slavă,
Lângă Mielul cel divin.
Și privind în urmă drumul,
Vom vedea cu adevăr:
Dincolo de orice lacrimi,
A fost harul Lui din cer.
Amin