Din mila Ta se naște
autor. Diana G. U.

Din mila Ta se naște, o inimă zdrobită,
De Tine-i mângâiată, atunci când e lovită.

Din harul Tău se scurge, a cerului splendoare,
Să știe-ntreg pământul, cât ești Doamne de mare.

Când noaptea grea coboară, și gândul nu mai cântă,
Tu-aprinzi o stea în suflet, curată, vie, sfântă.

Din palma Ta cea blândă, se varsă îndurare,
În rana cea adâncă, să picuri vindecare.

Când pașii mei se suspină, pe drumul plin de spini,
Tu-mi ești puterea vie, și zorii cei senini.

Nu-i nimeni ca și Tine, în cer... nici pe pământ,
Tu ești nădejdea vie, și-al inimii Cuvânt.

Când lumea mă apasă, ființa mea când plânge, Reverși balsamul dulce, ce rana o atinge.

În vuietul furtunii, aud al Tău cuvânt,
Ce-aduce iarăși pace, când ochii mei iar plâng.

Tu vezi și-a mea cădere, și greul ce mă doare, Dar mâna Ta mă scoate din valuri și-ncercare.

Când inima se stinge, sub norii de suspin,
Tu torni din nou lumină, din harul Tău divin.

Și chiar de trece vremea, Tu nu Te schimbi vre-o dat,
Rămâi aceeași Stâncă, acelaș Împărat.

Nu-i altul să aline, cum mângâi Tu deplin,
Cu brațul Tău de Tată, și chipul Tău divin.

Și chiar de cade noaptea, peste acest pământ,
Tu ești Luceafăr veșnic, și-al vieții mele cânt.

De-aceea, scump Isuse, cât voi trăi sub soare,
Voi spune tuturora, de-a Ta mare-ndurare.
Amin