Sub norul harului din ceruri
autor. Diana G. U.

Sub norul harului din ceruri,
Să înflorești neâncetat,
În locul unde Cel din slavă,
Cu brațul Său te-a așezat.

Mireasma cerului să fie,
Pe calea ta... în jurul tău,
Ca să cunoască-mprejurimea,
Că ești sădit de Dumnezeu.

Să fii o pildă de iubire,
Un susur blând în ceasul greu,
Să porți în suflet strălucirea,
Ce-o are numai Dumnezeu.

​Chiar de vor bate vânturi reci,
Sau arșița te va-ncerca,
Rămâi înfipt adânc în Stâncă,
Căci El este tăria ta.

​Iar rodul tău să dea de veste,
Că ești udat de Duhul Sfânt,
O rază vie de lumină,
Trimisă astăzi pe pământ.

​Până când Cel ce te-a chemat,
Te va muta în plină floare,
Din valea umbrelor de-aici,
În Țara Sa nepieritoare.

Să nu te temi de nici-o noapte,
Căci Cel ce te-a ales ca fiu,
Îți va păzi pașii și gândul,
Chiar și prin cel mai ars pustiu.

​Iar când Stăpânul din grădină,
Va trece pragul spre-a vedea,
Să afle-n tine-o floare rară,
Ce-a înflorit sub grija Sa.

​Atunci, cu glas plin de iubire,
Te va chema la pieptul Lui,
Să fii podoabă pe vecie,
În slava Sfântă-a Cerului.

​Acolo unde nu-i durere,
Și unde-i soare făr-apus,
Vei străluci pe totdeauna,
Lângă Păstorul tău, Isus.

Să porți și-acum, și-n veșnicie,
Iubirea... semnul cel mai sfânt,
Ca o dovadă vie-a milei,
Ce te-a purtat pe acest pământ.

​Căci n-ai fost singur nici-o clipă,
În tot ce-a fost și va mai fi,
Iar harul Lui, ca o aripă,
Te va păzi în orice zi.

​Să fii o binecuvântare,
Izvor de apă tu să fii,
O pildă vie de iertare,

​Un viu moștenitor al slavei,
Ce-a biruit prin jertfa Sa,
Și care-n corul cel de îngeri,
În veci de veci îi va cânta.
Amin