Nu te îndoi o clipă, de puterea lui Hristos,
Nici cand suflă tare vântul, nici sub cerul cel ploios.

Poate să răsară soare, și în mijlocul de noapte,
Să oprească-n loc și timpul, da... Isus Hristos doar poate.

​El preface-n mângâiere, orice lacrimă amară,
Și transformă iarna vieții, într-o vie primăvară.

Nu contează cât de lungă e a lumii noapte-afară,
Dacă-n sfeșnicul din tine, sfânta flacără coboară.

​Munții plini de deznădejde, ei se vor topi ca ceara,
Căci Hristos îți poartă crucea, El îți duce și povara.

Iar furtuna de la țărmuri, va tăcea la glasul Lui,
Nu e nicio mântuire, doar prin jertfa Domnului.

​Deci pășește cu credință, chiar prin valuri sau prin foc,
Mâna Lui te ține-n brațe, nu te va lăsa deloc.

În Hristos găsești odihnă, și al liniștii tău port,
Ceru-ntreg se va deschide, căci prin El ești viu, nu mort.

Nu privi spre adâncime, când te simți neputincios,
Doar în sus să ai privirea, către Domnul tău Hristos.

Dacă drumul pare-ngust, și de spini e presărat,
Nu uita că înainte, însuși Domnul a călcat.

El îți știe orice teamă, El cunoaște orice dor,
Este Singurul ce poate, să-ți dea aripi pentru zbor.

​Chiar de treci prin valea umbrei, nu te teme de vre-un rău,
Căci pe tine-n orice clipă, te-nsoțește Dumnezeu.

El e Pâinea ce hrănește, El e Apa din izvor,
E Păstorul ce-și conduce, turma spre un viitor.

Să fii ancorat întruna, în Cuvântul Lui cel Sfânt,
Este adăpost în toate, altul nu e pe pământ.

Dacă lumea te respinge și te simți abandonat,
Amintește-ți că de Rege, tu ești binecuvântat.

Al tău nume-i scris în ceruri, ai un loc în veșnicii,
Moștenești Împărăția, bucuros mereu să fii.

​Glasul Lui e ca un susur, blând și plin de bunătate,
Ce alungă norii negri și orice singurătate.

Nu lăsa ca îndoiala să îți tulbure vreun gând,
Căci Hristos se va întoarce, vine Domnul în curând.

Pune-ți viața-n a Sa mâna și rămâi mereu smerit,
Căci în dragostea Lui mare, tu vei fi cel mântuit.

Așteptând cu nerăbdare, slava zilei ce va fi,
Când în brațele iubirii, pentru veci... vei odihni.
Amin