Dor de veșnicie

Potolește, Doamne, dorul meu,
stinge-l cu veșnicie;
ascunde-l în palma Ta
și adâncește-l în lumina Ta.
Ia negura din mine,
schimbă-mi aripile,
lungește-le spre Tine.
Fă ca toată ființa mea,
murdară și târzie,
să se preschimbe, prin taina Ta,
în curăție.
Slăbiciunile mele, rând pe rând, să cadă,
Duhul Tău să-mi fie călăuză,
și nicicând lăuntrul meu
în lanțuri să mai fie.
Învie, Doamne, în zori de zi
acel Eden tăcut din mine.
Străpunge-mi inima cu moartea Ta,
și, mai presus de toate,
dezbracă-mă de mine,
de lutul acesta putred și nedemn.
Fă-mă azi un rob nou,
bun pentru veșnicie.