Pe roata vremii, mut și rece,
Mă simt un bulgăre de humă,
Iar palma Ta prin greu mă trece,
Să scoată formă din țărână.

​Mă doare degetul ce-apasă
În carnea inimii de zgură,
Dar știu că vrei să faci Tu vasul,
Ce n-are-n el un strop de ură.

​Chiar dacă focul arde tare,
Și simt că viața se sfărâmă,
Tu nu mă lași, Tu ești aproape,
Să mă transformi într-o lumină.

Nu ești un Meșter ce dărâmă,
Ci Unul care dă valoare,
Căci din puținul meu de humă,
Tu faci un vas plin de splendoare.

Și chiar de trec prin suferință,
Și roata pare că mă-nvârte,
Mă lași să trec prin încercare,
Să-mi zboare gândul cât mai iute.

Iar când cuptorul se va stinge,
Voi fi un vas ales, de cinste,
Cu chipul Tău în a mea viață,
Privind mereu doar înainte.

Ai pus în lut un strop de viață,
Să fiu un vas folositor,
Tu ai sădit iubirea sfântă,
Să fiu de dragoste izvor.

Să nu mă laud niciodată
Cu forma ce mi-ai dat-o mie,
Căci slava este-a Ta, Isuse,
Olar din marea Veșnicie.

Eu sunt doar urma palmei Tale,
Un ciob ce l-ai lipit cu har,
Să luminez pe-a lumii cale,
Și să vorbesc de-al Tău calvar.

​Iar când Stăpânul hotărăște,
Să toarne-n mine mirul sfânt,
Voi sta smerit, slujind cu trudă,
Cât voi mai fi pe-acest pământ.

Nu mai sunt bulgărele rece,
Ce rătăcea prin văi de fum,
Ci sunt un vas prin care trece,
Parfumul cerului de-acum.

​Rămâi cu mine totdeauna,
Să nu mă sparg de stânci de dor,
Păstrează-mă în odăiță,
Olarule nemuritor!

Să strige lutul prin tăcere,
Când mâna Ta îl va purta,
„N-am nicio formă, nici putere,
Decât atât cât Tu-mi vei da!”

Tu iamă-n mâna Ta cea sfântă,
Să port în mine har curat,
Ca gura mea mereu să-ți cânte,
Căci din pierzare m-ai salvat.

Apleacă-mă spre cel în sete,
Ce caută izvorul sfânt,
Din vasul meu să se reverse,
Iubirea Ta pe-acest pământ.

​Să port în mine untdelemnul,
Ce vindecă neâncetat,
Să fiu mereu, Doamne, îndemnul,
Spre tot ce e cu-adevărat.

Nu pentru mine vreau onoare,
Ci să fiu tainic purtător,
De pace și de îndurare,
Sub ochiul Tău ocrotitor.

​Să fiu potirul de credință,
Din care verși balsam de sus,
Să sting ascunsa neputință,
Prin numele Tău, blând Isus.

Și-n liniștea de rugăciune,
Când Tu mă umpli cu Duh Sfânt,
Să pot a Tale taine spune,
Prin viață, nu doar prin cuvânt.

Iar când lucrarea e sfârșită,
Și lutul iarăși se v-a frânge,
Rămână jertfa Ta slăvită,
Și harul ce prin mine curge.

Olarule, primește-mi viața,
Ca pe un imn de mulțumire,
Pân-voi vedea în față fața-ți,
Pierdut în marea Ta iubire.

Iar când va trece clipa vremii,
Să mă găsești întreg, curat,
Să-Ți mulțumesc cu-ntreaga viață,
Că-n palme sfinte m-ai purtat.
Amin