Ești splendoarea fără margini, chipul Tău străluce-n stele,
Și în flori de pe câmpie, și în clipele mai grele.

Privesc slava Ta divină, din al zilei răsărit,
Bunătatea Ta e harul, ce-l reverși nemărginit.

În sclipirea de sub pleoape, simt prezența Ta mereu,
Ești balsamul de iubire, încercat când sunt de greu.

Nu e munte fără umbră, e creat de-al Tău Cuvânt,
Ești un cântec de lumină, ce răsună pe pământ.

Peste ape-nvolburate, pașii Tăi aduc alin,
Frumusețea Ta e pacea, sub un cer mereu senin.

Tot ce-i viață și culoare, e un dar din mâna Ta,
Căci doar în a Ta lucrare, mă pot Doamne desfăta.

Ești izvorul de speranță, ce nu seacă niciodată,
Chipul Tău e bunătatea, ce nu poate fi uitată.

În tăcerea serii sfinte, stai mereu doar lângă mine,
Universul Te slăvește, dar și eu te cânt pe Tine.

Slavă Ție sfânt Părinte, pentru tot ce-ai plămădit,
Pentru cerul fără margini, și pământul înflorit.

Tu ești Alfa și Omega, începutul și sfârșitul,
Prin a Ta sfântă mărire, ai învins Tu infinitul.

​Să răsune marea-ntreagă, laude spre Tronul Tău,
Căci Tu ești Lumina lumii, scutul nostru Dumnezeu.

Îngerii în coruri sfinte, cântă „sfânt” în veșnicii,
Iar noi, fiii de țărnă, te slăvim ca vii făclii.

Toată slava și onoarea, Ție doar ți se cuvin,
Căci în Tine e splendoarea, Dumnezeule divin.

Inimi stau azi înflorite, le-ai udat cu harul Tău,
Mare-ți este măreția, mare ea va fi mereu.
Amin