Haina de nuntă ar trebui să fie semnul curăției și al bucuriei, dar pentru mulți a devenit doar o uniformă. O îmbracă duminica, o calcă bine, își pun pe față zâmbetul de „frate” și merg să stea în bănci. Totul pare sfânt, totul pare pus la punct. Dar sub haina asta albă și călcată, se ascunde un suflet care trăiește doar din „rânduială”, adică din obișnuință. Nu mai e nici-o dragoste acolo, nu mai e nici-o milă. E doar un mecanism care știe când să spună „Amin” și când să dea din cap aprobator.
​Acești oameni sunt cei mai periculoși pentru cineva care e căzut la pământ. De ce? Pentru că ei nu te văd pe tine, ei văd doar dacă respecți sau nu „rânduiala”. Dacă vii la ei plângând sau rănit, ei nu te iau în brațe, ci se uită la tine ca la o pată pe haina lor curată. Te judecă imediat cu versete pe care le spun din vârful buzelor, fără ca inima lor să tremure de durere pentru tine. Ei cred că sunt sfinți pentru că nu fac păcate mari, „la vedere”, dar sufletul lor e plin de un praf gros de mândrie.
​Un suflet de rânduială e un suflet care nu-L mai caută pe Dumnezeu, ci caută doar să dea bine în fața oamenilor. Se teme mai mult de ce zice vecinul de bancă decât de ce vede Dumnezeu în cămara lui. Acești oameni au Biblia în mână, dar nu au pic de sângerare pentru aproapele lor. Ei pot să vorbească despre mântuire ore întregi, dar dacă cineva are nevoie de o mână întinsă la miezul nopții, sunt prea ocupați cu „sfințenia” lor ca să se murdărească pe mâini.
​Tragedia este că haina aceasta de nuntă, purtată peste un suflet neschimbat, este o minciună în fața lui Dumnezeu. Poți să păcălești o adunare întreagă cu vocea ta blândă și cu hainele tale îngrijite, dar nu poți păcăli Cerul. Dumnezeu nu caută haine de nuntă de cumpărat de la magazin, El caută inimi care s-au zdrobit și s-au pocăit cu adevărat.
​Dacă ești un om simplu, care se simte mic și neînsemnat, nu te lăsa strivit de strălucirea acestor „sfinți” de duminică. Mai bine să fii un om în haine de rând, dar cu un suflet care arde de iubire, decât să porți haina de nuntă peste o inimă care a devenit un sloi de gheață. La final, Dumnezeu nu va măsura cât de bine am dat în poză, ci cât de mult am iubit dincolo de mască.
Amin