Întreabă-te pe tine,
Mai ai astăzi credință?
Mai stai în rugăciune,
Când ești în suferință?

Mai ai oare iubire?
Când ești tu prigonit,
Sau ura te pândește,
Când ești batjocorit.

Mă-ntreb azi și pe mine,
Am milă de sărman?
Oare-mi împart eu pâinea,
Cu cel ce e orfan?

Mai am oare nădejde,
Mai cred ce mi-a promis?
Trăirea mea e oare,
Spre cer? , spre Paradis?

Să ne-ntrebăm cu toții,
De-avem cuget curat,
De-avem vre-o vrednicie,
Să fim fii de-Mpărat.

Dar haina cea primită,
E oare azi curată?
Sau pe ea amăgirea-și,
Pictează a ei pată.

Mai arde-n noi dorința,
De-a fi cu El mereu?
Sau doar în clipe grele
Îl vrem pe Dumnezeu?

Mai stăm în ascultare,
Când glasul Lui vorbește?
Sau inima, în taină,
De lume se lipește?

Mai vrem o viață sfântă,
Chiar dacă-i drum mai greu?
Sau ne oprim la margini,
Uitând de Dumnezeu?

Căci nu ajunge vorba,
Nici gândul ridicat,
Ci viaț-adusă zilnic,
Ca jertfă l-a-Mpărat.

Să ne trezim, dar astăzi,
Cât harul mai e dat,
Să fim găsiți lumină,
Cum El a luminat.

Să cercetăm viața,
În taină și-n lumină,
Să nu rămână-n suflet
Vreo umbră de ruină.

Să ne-ntoarcem la Domnul,
Cu inima zdrobită,
Căci mila Lui e mare,
Și poarta e deschisă.

Și astfel, în veghere,
Cu duhul neclintit,
Să fim găsiți la urmă
Curați și pregătiți.
Amin