Cel ce bate azi la ușă, este El... e Dumnezeu,
De pe tronul milei Sale, auzit-a glasul tău.

A venit cu mângâiere pentru sufletul trudit,
Să îți spună că în lume, ești de Dânsul mult iubit.

​Nu privi spre prag cu teamă, nu te-ascunde după zid,
Ochii Lui plini de lumină, rănile ți le închid.

I-a fost dor de a ta voce, de când tu L-ai căutat,
Iar acum stă în tăcere, gata să fii ajutat.

​Lasă lumea în afară, cu tot zgomotul cel rău,
Și deschide larg azi ușa, ca să intre Dumnezeu.

Vei simți cum se coboară, pacea sfintei veșnicii,
Când în casa ta primită, Domnul Vieții va veni.

Nu îi cere socoteală, nu-ntreba de ce-a venit,
Căci în palmele-i crăpate, poart-un nume dăltuit.

El nu cere bogăție, nici pământ și nici argint,
Ci o inimă curată, fără urmă de alint.

La o parte dă zăvorul, ce l-ai pus de-atâta timp,
Să se umple încăperea, de un veșnic anotimp.

Masa e de acum întinsă, pâinea este pe altar,
Iar în cupa suferinței, toarnă muntele de har.

​Va rămâne lângă tine, când toți ceilalți vor pleca,
Să-ți vegheze oboseala, și să-ți poarte sarcina.

Cel ce a bătut la ușă, nu îți este un străin,
E Părintele luminii, e Stăpân în loc divin.
Amin