Mă întreb adesea-n taină: cine ești Tu, Dumnezeu?
Cel ce mișcă mări și stele, dar și muntele cel greu,
Tu, suflare fără margini, care universu-aduci,
De ce vii mereu spre mine, și de mână mă apuci?

​Ce sunt sub a Ta privire, un biet om pierdut în vânt?
O fărâmă de țărână, rătăcită pe pământ?
Un ecou ce piere-ndată, un suspin de-o clipă doar,
Purtător de neputințe, doritir de, al vieții har.

​Totuși, marea Ta iubire peste min' s-a așezat,
Îmi dai pâine, îmi dai pace, deși nu le-am meritat,
Mă inunzi cu bunătate, mă ridici când sunt căzut,
Ești lumina ce mă poartă prin acest necunoscut.

​De ce verși atâtea daruri peste sufletu-mi setos?
Ce sunt Doamne pentru Tine, de îmi ești plăcut, frumos.
Nu-nțeleg măsura milei, nici de ce mă vrei mereu,
Dar mă-nclin cu mulțumire, Tu-mi ești tot, iar eu al Tău.

Sunt o trestie mai slabă-n vântul care bate-amar,
Dar Tu torni în mine viață și un nesfârșit de har,
Cum poți Tu, Stăpân al lumii, să te-apleci spre lutul meu,
Să îmi porți în palme visul, când îmi este drumul greu?

​Poate-s doar o oglindire a iubirii Tale mari,
Căci în bezna deznădejdii, Tu ca soarele răsari,
Nu sunt vrednic de coroană, nici de tot ce-mi dăruiești,
Dar mă simt bogat în lume, fiindcă știu că mă iubești.

​Voi lăsa de-acum tăcerea să răspundă-n locul meu,
Inima să bată imnuri pentru Tine Dumnezeu.
Ești oceanul de iertare, eu sunt țărmul însetat,
Într-un bob de bunătate, universul l-ai mutat.

​Tu ești Tatăl ce m-așteaptă, chiar și când sunt rătăcit,
Iar eu sunt copilul care, doar prin Tine-i fericit.
Fiecare zi e darul ce din mâna Ta coboară,
O dovadă că iubirea-n veci de veci nu o să moară.

În genunchi îmi plec mândria, căci în fața Ta sunt mic,
Fără Tine, Doamne sfinte, nu pot fi... decât nimic.
Tu ești Stânca mea de pază când furtuna stă să vină,
Prefăcând orice durere în izvorul de lumină.

​Nu întreb cine ești Doamne, căci Te simt în pieptul meu,
Ești fiorul plin de viață, ce îmi dă puteri mereu.
Iar eu sunt doar o vioară, sub arcușul Tău divin,
Și îți cânt cu bucurie printre lacrimi și suspin.

Mulțumesc și pentru ploaie, pentru pâine, pentru vis,
Pentru drumul ce spre ceruri, Tu mi l-ai lăsat deschis,
Chiar de nu-nțeleg azi totul, eu mă las în brațul Tău,
Căci în marea Ta iubire, nu există niciun rău.

​Închei psalmul meu de suflet, cu un gând smerit și blând,
Tu ești Calea, Adevărul, Cel ce vine în curând.
Dă-mi puterea să fiu vrednic, de tot ce primesc mereu,
Tu, Izvorul vieții mele, eu, copil de Dumnezeu.
Amin