Sub paza Ta divină, mă porți cu bunătate,
De grijă-mi porți întruna, Părinte minunat,
Mă sprijini cu iubire, să nu mă pierd în noapte,
Să uit durerea care, adânc m-a întristat.

Privind acu în urmă, la anii ce trecură,
Văd mâna Ta Isuse, prin tot ce am trecut,
M-a curățit cuptorul, de sine și de zgură,
Să strălucesc în clipa, itrări-n infinit.

În palma Ta străpunsă, îmi pun acum eu viața,
Să fii Tu Cel ce scrie, al firii mele curs,
Să-mi luminezi cărarea, când vine dimineața,
Să nu mai am în viață, vre-o teamă de apus.

​Nu-mi aparține drumul, și nici-un pas pe cale,
E numai îndurarea, un dar nemeritat,
Mă scald în bunătate, și-n dragostea Ta mare,
Ce-n ceasul de-ntristare, mereu m-a mângâiat.

Să-mi fie orice vorbă, un imn de mulțumire,
Iar viața-ntreagă, Doamne, un semn de legământ,
Căci n-am pe lume altă, mai scumpă moștenire,
Decât să merg cu Tine, pe-acest întins pământ.

În liniștea credinței, Te simt mereu în mine,
În templul de țărână, pe care l-ai sfințit,
Tu ești a mea scăpare, ești marea fericire,
Un Dumnezeu al păcii, mereu ce m-a iubit.

Rămân de-acum în Tine, ca o mlădiță-n vie,
Ca să-mi rodească anii, sub ochiul Tău blând,
Cu inima plecată, pe drumul din pustie,
Te laud, sfinte Tată, prin viață și prin gând.

Mă las în voia-ți sfântă, cu tot ce sunt și simt,
Tu ești Stăpânul care, mă ține pe pământ,
Nici marea de ispite, nici cel mai negru gând,
Să nu mă mai despartă, de sfântul Tău cuvânt.

Iar mâine, când spre casă, mă vei chema la Tine,
Să pot privi în urmă, cu sufletul curat,
Că n-am trăit o clipă, prin poftele din mine,
Ci prin a Ta prezență, în care m-am predat.

Aș vrea să-mi fie viața, doar un altar sub ceruri,
Să nu mai fiu eu, Doamne, ci Tu să fii în mine,
Căci tot ce am ești Tu, în Tine n-am peire,
Ci brațele de Tată ce-n veci mă vor susține.
Amin