Când vântul bate peste drum
Și noaptea vine cu suspin,
Credința stă în suflet viu,
Și-aduce pace pe deplin.

Când norii strâng cărarea ta,
Și cerul pare tot mai greu,
Speranța-n inimă să ai,
Să-ți dea curaj în drumul tău.

Când pașii par tot mai slăbiți,
Și drumul pare mai pustiu,
Ridică ochii obosiți,
Căci Domnul este veșnic viu.

Când lacrimile cad tăcut
Și dorul inimii e-aprins,
Tu nu uita că trecut,
Isus și moartea a învins.

Când valuri vin în fața ta,
Și gândul pare tot mai greu,
Chemarea-n inimă s-o ai,
Și nu uita de Dumnezeu.

Când lumea pare fără rost,
Și timpul curge ne-ncetat,
Tu amintește-ți cine-a fost,
Acel ce-n taină te-a salvat.

Când zori apar peste câmpii,
Și cerul iar devine clar,
Vei înțelege viața ta,
Cât har ți-a dăruit în dar.

Când anii trec încet, tăcut,
Și drumul pare tot mai lung,
Vei vedea că-n orice vremi,
A fost chiar harul Lui pe drum.

Când munții par de neclintit,
Și cerul este mult prea sus,
Tu amintește-ți negreșit,
Că biruința e-n Isus.

​Când simți că ești abandonat,
Și prietenii s-au dus pe rând,
Rămâne Cel ce Te-a creat,
Cu tine-n taină, orisicând.

​Când gura lumii te-a lovit,
Și ești privit cu ochi străini,
Iubirea Lui te-a ocrotit,
Și-ți pune-n suflet flori, nu spini.

​Când întunericu-i venit,
Și nu mai vezi drumul nicicum,
Un cer te va călăuzi,
În orice vremi pe-al vieții drum.

​Când mâine pare un mister,
Și te frămânți de ce va fi,
Privește liniștit spre cer,
De sus Isus te va zări.

​Când glasul Lui te va striga,
Să lași povara pe pământ,
Tu înțelege voia Sa,
Și tot ce scrie în Cuvânt.

​Iar la final de încercări,
Când drumul greu se va sfârși,
Vei sta cu El în veșnicii,
Și-n veci de veci îl vei slăvi.

Vei înțelege pe deplin,
Că tot ce-a fost a dus spre El,
Și-n locul plin de mărăcini,
A răsărit un colț de cer.
Amin