Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,
Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,
Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,
Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.

​Mulți vânează titlul mare, haina de evanghelist,
Însă uită că pe cale, poți rămâne singur, trist,
Mai vânează prorocia ca pe-un semn de mare rang,
Dar în ochiul lor e bârna și în inimi doar un zbang.

​Uită că Stăpânul este Cel ce-mparte darul Său,
Nu prin poftele din fire, ci pe drumul cel mai greu,
Duhul Sfânt împarte harul, după cum Isus voiește,
Nu la cel ce este mândru, ci la cel ce se smerește.

​Se aleargă după semne, după slava de o clipă,
Dar se pierde rădăcina, zborul este fără-aripă,
Căci păstorul fără turmă și profetul fără har,
Sunt ca norii fără ploaie, rătăcind în mod zadar.

​Vrem să fim priviți de oameni, sus pe treptele de aur,
Dar uităm că-n umilință se ascunde-al nost' tezaur,
Dumnezeu alege vasul, El îl curăță prin foc,
Nu e darul o mândrie, el nu este un noroc.

​Dacă n-ai în tine pace și iubirea de aproape,
Darul tău e doar o umbră, ce în noapte se îngroapă,
Nu mai căuta mărire, titluri goale pe pământ,
Caută să fii o jertfă, ascultând de sfânt Cuvânt.

Și invidia-i stăpână peste cel ce vrea putere,
Dragostea sa pentru frate, este cu venin și fiere,
Dacă harul peste altul, curge astăzi mai bogat,
Cel fălos se simte-ndată de Stăpân abandonat.

​Cei făloși vor loc în față, să se vadă cine sunt,
Își iau daruri ca răsplată, adevărul este crunt,
Dar au drumul o spoială, ce răsună sec și gol,
Urma lor în urmă lasă, viața plină de nămol.

​Dacă nu primesc amvonul, stau pe scaun îmbufnați,
Se cred victimele lumii, de toți frații ignorați,
Supărarea lor e oarbă, roade duhul obosit,
Nu au înțeles că harul, e un dar nemărginit.

​Căci la urmă, nu contează cât de mare-ai apărut,
Ci trăirea ta pe cale, dar și cât tu ai crezut,
Lasă Domnul să decidă ce anume să primești,
Fii o slugă credincioasă, nu mai vrea să strălucești.

​Căci în marea Sa grădină, fiecare are-un loc,
Duhul Sfânt dă celui care, e statornic și prin foc,
Să fim vii lucrând întruna, nu pe treptele înalte,
Unde dragostea de sine de Hristos ne mai desparte.

​Căutați întâi Stăpânul, nu doar darul de la El,
Și ve-ți fi pe calea dreaptă, sub privirea Lui de Miel
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,
Se va stinge ca o umbră, căci ea este-o-nșelăciune.

​Stați mereu în ascultare, mici și simpli pe pământ,
Până când primiți răsplata, dincolo de-acest mormânt,
Nu râvniți după mărire, mare-i numai Dumnezeu,
Numele ce strălucește, este doar numele Său.

​Încheiați azi goana oarbă, după slava pământească,
Dezbrăcați haina mândriei, inima curat să crească,
Căci un strop de ascultare este mult mai valoros,
Decât mii de daruri false, folosite de prisos.
Amin