Mi-e grea cărarea vieții,
Suspine întâlnesc,
Prin raza dimineții,
Spre Tine eu privesc.

Mi-e greu pe drumul crucii,
Și pașii îmi slăbesc,
Dar dragostea mă face,
Mereu să biruiesc.

Când norii mă-nconjoară,
Și sufletu-apăsat,
Te strig, o Doamne sfinte,
Tu nu m-ai lepădat.

Mi-e inima o rană,
Ce plânge ne-ncetat,
Dar știu că niciodată,
Tu nu m-ai lepădat.

Când nu mai am putere,
Și totu-i fără rost,
Tu-mi ești nădejdea vie,
Și sprijin, adăpost.

Ridică-a mea privire,
Când cade în apus,
Să merg pe calea dreaptă
Spre Tine, scump Isus.

Chiar dacă drumul vieții,
E-n lacrimi și în chin,
Nădejdea nu se stinge,
Tu ești al meu alin.

Când nu va fi povara,
Și drumul va sfârși,
Voi sta doar în lumină,
Cu Tine-n veci voi fi.

Când valuri grele vin,
Și inima se frânge,
Tu-mi ești liman și pace,
Când sufletul îmi plânge.

În noaptea cea mai grea,
Când totu-i fără zare,
Lumina Ta răsare,
Și-mi dă iarăși cărare.

Nu mă lăsa, o, Doamne,
Când pașii mi se frâng,
Ci ține-mă de mână,
Când zilele îmi plâng.

În Tine am scăpare
Și harul Tău cel sfânt,
Tu-mi ești nădejdea vie,
Speranță pe pământ.

Chiar dacă-n încercare,
Adesea sunt zdrobit,
Tu-mi ești putere-n luptă,
Și sprijin neclintit.

Iar când va fi sfârșitul,
Și totul va tăcea,
Voi sta-n Împărăția,
În veci ce-i doar a Ta.
Amin