Ești un pumn de lut smerit,
De pe drumuri rătăcit.
Dar în pieptul tău de tină,
Arde-o flacără divină.
Trupul tău e doar pământ,
Ce-i purtat de-al vieții vânt.
Însă sufletul ce-l porți,
Nu stă-n rândul celor morți.
Ești fragil și ești micuț,
Ca un fulg într-un pătuț.
Dar ești fiu de Împărat,
Dintr-un somn greu deșteptat.
Pașii tăi prin praf se duc,
Griji în deznădeji te duc.
Dar privirea ta în sus,
Cată chipul lui Iisus.
Ești un abur trecător,
Peste mări un călător.
Dar în tine-i pus un dor,
După veșnicul izvor.
Când te simți neînsemnat,
Când de oameni ești uitat,
Să știi bine că ești scris,
Pentru viața-n Paradis.
Nu ești praf suflat în vânt,
Fără rost pe-acest pământ.
Ești lut în prelucrare,
Ceru-i plin de îndurare.
Dumnezeu te-a modelat,
Viață-n tine a suflat.
Și din praf te-a ridicat,
Te-a numit fiu de-Mpărat.
Chiar de ești lovit de soartă,
Taina Lui în tine poartă.
Ești un sfeșnic de pământ,
Ce păzește-un legământ.
Nu te teme de ce vine,
Domnul este lângă tine.
Lutul poate fi zdrobit,
Sufletul de neclintit.
Ești o floare de grădină,
Ce-i hrănită din lumină.
Rădăcina e-n pământ,
O mireasmă dăruind.
Să nu uiți cine ești tu,
Nu spune la viață „nu”.
Ești minune, ești un dar,
Pus în lume cu mult har.
Ești țărână, dar ești Cer,
Nu mai ești prizonier.
Ești veriga dintre vremi,
Luptă fără să te temi.
Mergi acum cu fruntea sus,
Căci în tine stă Iisus.
Pumn de lut cu duh curat,
De Cel Veșnic apărat.
Amin