Frământată-ți este viața,
Suflete pe-acest pământ,
Lacrimi îți acopăr fața,
Tulburat e și-al tău gând.

Dar ascultă glasul care,
Nu poate a fi oprit,
Azi ridică-te-n picioare,
Căci puterea ai primit.

Nu privi la valul care,
Se ridică tot mai sus,
Căci în mijlocul furtunii
Este Domnul tău, Isus.

Când povara te apasă,
Și ți-e drumul tot mai greu,
Nu uita că lângă tine,
Stă mereu Dumnezeu.

El îți vede orice rană,
Orice gând ce te-a lovit,
Și-ți întinde iarăși mâna,
Să nu cazi tu biruit.

Chiar de noaptea e adâncă,
Și nu vezi niciun hotar,
Se aprinde-o sfântă rază,
Din al cerului altar.

Nu e luptă fără sensuri,
Nici suspin fără răspuns,
Dumnezeu lucrează-n taină,
Chiar și-atunci când stă ascuns.

Ridică-ți privirea iară,
Nu rămâne doborât,
Căci din har primești putere,
Pentru tot ce-ai de trăit.

Lasă frica să se stingă,
Să nu fie dorul har,
Vei simți cum iarăși pacea,
Se revarsă lin și clar.

Căci din orice încercare,
Ieși mai tare, mai curat,
Dacă stai lipit de Domnul,
Și rămâi de El legat.

Când te simți lipsit de vlagă,
Și puterea te-a lăsat,
Domnul este lângă tine,
Nu ești singur niciodat’.

El ridică din cenușă,
Suflet frânt și obosit,
Și îl umple iar de viață,
Prin al Său har nesfârșit.

Nu te teme de cădere,
Dacă te vei ridica,
Harul Domnului te ține,
Și puterea-ți va da.

Ține-ți ochii spre lumină,
Nu privi înapoi tu iar,
Căci trecutul nu mai leagă,
Pe cel liber prin sfânt har.

Mergi cu pasul înainte,
Chiar de drumul e îngust,
La sfârșit te-așteaptă viața,
Și un cer fără apus.

Iar când lupta va apune,
Și vei sta în fața Sa,
Vei vedea că întristarea,
Va fi bucuria ta.
Amin