În ceasul greu de încercare,
Rămâi cu mine, nu pleca,
Când viața-mi stă în strâmtorare,
Fii Tu mereu nădejdea mea.

Când lacrima pe-obraz coboară,
Pe drumul lung și apăsat,
Alungă teama ce apare,
Și dă-mi un suflet împăcat.

Când marea-n valuri se ridică,
Și vântul bate tot mai greu,
Tu liniștește-a mea ființă,
Și fii un adăpost mereu.

Să-mi fii pilon în noaptea rece,
Când stele pier în al lor mers,
Iar pacea Ta, ce nu mai trece,
Să scrie-n mine-un univers.

Cu mâna Ta și sfântă milă,
Ai șters amarul meu de ieri,
Ai ridicat a mea ființă,
Spre cerul plin de mângâieri.

Să nu lași frica să mă-nvingă,
Când norii vin din orice loc,
Să biruie a Ta putere,
Ce-aprinde-n inimă un foc.

Căci nu e greu de dus un munte,
Când mergi pe urma lui Hristos,
Privirea este doar spre ceruri,
Cu El poți fi doar glorios.

Al Său cuvânt e-un far pe ape,
Pe marea vieții să-l urmezi,
Iar viața ta să fie darul,
Iar pentru asta doar să crezi.

Iar la sfârșit de drum în viață,
Când ziua vieții va apune,
În tine vei simți fiorul,
Și pacea Sa ce nu apune.

Să-lauzi pe Stăpânul vieții,
Căci te-a salvat din val cumplit,
Ți-a dat salvare, mântuire,
El pentru tine a murit.
Amin