Cine-mi va conduce pașii,
De n-ai sta în fața mea,
De n-ai fi a mea lumină,
Oare eu ce-aș mai vedea?

De n-aș fi pe drumul crucii,
Eu spre ce astăzi aș fi,
Spre ce veșnicie oare
Sufletul mi-ar obosi?

Cine șterge-a mea durere,
Când mi-e sufletu-apăsat,
Cine-mi dă iar mângâiere,
Când mi-e gândul tulburat?

Cine-mi ține pașii vieții,
Când cărarea-i greu de dus,
Cine-mi dă putere-n noapte,
De n-ai fi sfinte Isus?

Unde-aș merge-n noaptea vieții,
Fără raza Ta de sus,
Cine-ar sta mereu cu mine,
De n-ar fi Domnul Isus?

Cine nu mă părăsește,
Când ai mei m-au părăsit,
Cine-mi dă din nou putere,
Când sunt slab și obosit?

Fără Tine, Doamne sfinte,
Totul este fără rost,
Dar cu Tine chiar și crucea
Se preface în frumos.

Tu îmi ești nădejdea vie,
Tu îmi ești sprijin mereu,
Fără Tine, Doamne sfinte,
M-aș pierde în drumul meu.

Ține-mă mereu aproape,
Nu lăsa să rătăcesc,
Căci doar lângă Tine, Doamne,
Cu adevărat trăiesc.

Când va fi sfârșitul vieții,
Și voi sta în fața Ta,
Vreau să fiu de zbor eu gata,
Să rămân în slava Ta.

Și atunci, în veșnicie,
Nu voi mai cunoaște chin,
Ci voi sta în bucurie
Lângă Tine pe deplin.

Iar când toate se vor stinge,
Și pământul va sfârși,
Eu voi fi cu Tine, Doamne,
Unde fericit voi fi.
Amin