Îți dau, o Doamne, viața-ntreagă,
Cu tot ce sunt și-am adunat,
Nu mai păstrez nimic din mine,
Să fiu aș vrea mereu curat.

Îți dau și gândul, și voința,
Și drumul meu necunoscut,
Căci știu că-n mâna Ta cea sfântă,
Nimic nu poate fi pierdut.

Îți las trecutul cu durere,
Și rana ce m-a apăsat,
Căci Tu prefaci orice cădere,
În har curat, neîncetat.

Îți dau prezentul fără teamă,
Cu tot ce eu nu înțeleg,
Și-n loc de frică pui credința,
Că Tu lucrezi doar înțelept.

Îți dau și ziua cea de mâine,
Cu visul ce nu-i împlinit,
Căci Tu deschizi cărări de viață,
Acolo unde-am obosit.

Nu mai aleg eu calea singur,
Nici pașii mei nu-i mai conduc,
Ci las ca voia Ta cea bună
Să facă tot ce nu apuc.

Când vine greu, nu fug de Tine,
Nici nu mai caut alt izvor,
Căci am găsit la cruce Doamne,
Un har adânc, mântuitor.

Îți dau mândria și dorința,
De-a fi ceva prin eu ce sunt,
Primesc în schimb a Ta zdrobire,
Să stau pe drumul cel ce-i sfânt.

Îți dau și planuri și dorințe,
Ce altădată le-am iubit,
Și las în locul lor să crească,
Ce pentru mine-ai pregătit.

Nu vreau nimic fără de Tine,
Nici drum ușor, nici alt destin,
Ci doar prezența Ta să-mi fie,
Izvorul vieții, har divin.

Chiar dacă pierd în ochii lumii,
Ce altădată am dorit,
În Tine, Doamne, am câștigul,
Etern, curat, desăvârșit.

Îți dau și clipa de-ncercare,
Și tot ce pare greu de dus,
Eu știu că Tu transformi povara,
În binecuvântări de sus.

Rămân al Tău în orice vreme,
În bucurii sau în dureri,
Căci am găsit în mâna sfântă,
Răspuns la mii de întrebări.

Predat deplin, cu viața-ntreagă,
Cu suflet liniștit și viu,
Aștept să-mi scrii Tu mai departe,
Destinul meu în veșnicii.
Amin