Ce frumos e ceru-albastru,
Zorii blânzi în dimineți,
Toate spun o taină sfântă,
Căci sunt zori de sus... măreți.

Soarele când se ivește,
Ne trezește bucuros,
Viață-n razele-i coboară,
Dar primit de la Hristos.

Sub al cerului veșminte,
Totul pot doar lăuda,
Munții, marea și pământul,
Îi vestesc iubirea Sa.

Vântul lin când peste câmpuri,
Trece-n șoaptă curajos,
Ne vorbește despre pace,
Despre Tatăl glorios.

Păsările cântă-n zare,
Cu un glas Dumnezeiesc,
Și din trilul lor răsună,
Glorie Celui ceresc.

Florile ușor deschise,
Risipind parfum ușor,
Ne arată frumusețea,
Dragostea de Salvator.

Prin livezi și peste câmpuri,
Harul Lui coboară lin,
Și în tot ce e în lume,
Se arată chip divin.

Când se lasă iarăși noaptea,
Stele-aprind un foc ceresc,
Ne arată drumul vieții,
Pentru cei care iubesc.

Luna blândă ne veghează,
Peste gândul nostru greu,
Și ne spune-n taina nopții:
„E cu tine, Dumnezeu.”

În furtuni și încercare,
El rămâne adăpost,
Stâncă tare, mântuire,
Sprijin sfânt și plin de rost.

Când povara vieți-apasă,
Și ne poartă doborâți,
Ne ridică cu-a Sa milă,
De iubire însoțiți.

Dragostea Lui nu apune,
Niciodată nu se stinge,
Ea ne ține în speranță,
Cu fiori sfinți ne atinge.

Prin credință mergem zilnic,
Chiar de drumul e mai greu,
Căci lumina ne conduce,
Pașii noștri—Dumnezeu.

Rugăciunea ne înalță,
Către-al nostru sfânt Părinte,
Și ne-aduce mângâiere
Prin cuvinte calde, sfinte.

El ne iartă, ne ridică,
Mila-i fără de hotar,
Și ne schimbă viața toată,
Revărsarea Sa de har.

Pe Golgota, prin jertfire,
Ne-a salvat Isus Hristos,
Și prin rănile din palme,
Ne-a deschis cerul frumos.

Azi trăim prin adevărul,
Și iubirea Lui deplină,
Căci Hristos trăiește-n inimi,
Și ne duce spre lumină.

Să-L slăvim în orice clipă,
Prin cântare și prin trai,
Căci El este noastră cale,
Adevăr, lumină, Rai.

Iar când viața se sfârșește,
Și plecăm din lumea grea,
Ne va duce-n veșnicie,
Unde doar ne-om bucura.

Sus în cer, în fericire,
Vom trăi cu Dumnezeu,
Într-o pace fără margini,
Pentru veci și-n veci mereu.
Amin