Mai aproape-aş vrea de Tine,
Doamne, eu mereu să fiu,
unde nu-s lacrimi amare,
nici durerea din pustiu.

Eu aş vrea acolo, Doamne,
lângă Tine să rămân,
unde bucuria sfântă
nu apune ea nicicând.

Unde cerul stă deschis
în lumină şi senin,
şi iubirea Ta, o Doamne,
umple totul de alin.

Unde norii nu se-adună
peste zarea de azur,
nici furtuna nu mai vine,
nici suspinul nu-i în jur.

Vreau s-ajung unde izvoare
curg mereu fără hotar,
şi nici unul nu mai seacă
în acel tărâm de har.

Unde florile vre-o dată
nu-şi pierd a lor parfum,
ci în slava Ta cerească
strălucesc mereu pe drum.

Unde pomii vieţii sfinte
roditori sunt neîncetat,
iar grădina Ta cerească
este raiul minunat.

Unde cântul nu se stinge,
nici lumina nu apune,
iar mulţimea mântuită
veşnic slavă Ție-ți spune.

Unde pacea curge lină
ca un râu dumnezeiesc,
şi în inimile sfinte
nu mai este niciun stres.

Unde dorul nu mai doare,
nici suspinul nu mai plânge,
ci iubirea Ta, o Doamne,
toate rănile le stinge.

Unde îngerii în slavă
cântă lin cu dor curat,
iar lumina Ta cea sfântă
umple cerul minunat.

Unde nimeni nu mai pierde
nici speranţă, nici credinţă,
ci trăiesc în bucurie
toţi ai cerului, fiinţă.

Unde sfinţii stau aproape
de-al Tău ce este sfânt,
şi se bucură în pace
în al cerului pământ.

Doar acolo vreau eu Doamne,
viața mea să se sfârșească,
iar în slava Ta cea mare
sufletul să-mi odihnească.