Doamne vin cu mulțumire,
Pentru harul Tău bogat,
Căci din noaptea rătăcirii,
Tu Isuse m-ai chemat.

Când o grea vinovăție,
Apăsa pe suflet greu,
Ai rostit cu-a Ta blândețea,, , O să-ți iau povara Eu."

Mi-ai iertat a mea greșeală,
Ai spălat al meu trecut,
Și în inima-mi zdrobită,
Ai pus noul început.

Nu prin fapta mea, Stăpâne,
Nu prin merit omenesc
Ci prin jertfa Ta cea sfântă,
Astăzi pot să-ți mulțumesc.

Crucea Ta mi-e mângâiere,
Harul Tău mi-e adăpost,
Prin iubirea Ta Isuse,
Un pierdut a fost întors.

De aceea viața-mi Doamne,
Vreau să fie doar altar,
Gura mea mereu să strige,
Slavă marelui Tău har.

Tu ai rupt a mele lanțuri,
Ai zdrobit al nopții jug,
Și din umbra osândirii,
M-ai adus la sfântul jug.

Ai luat tot greul care,
Eu pe umăr l-am purtat,
Și în loc de judecată,
Har și pace Tu mi-ai dat.

Mi-ai deschis al vieții poartă,
Prin al jertfei sfânt Cuvânt,
Și din robul putrezirii,
M-ai făcut copil preasfânt.

Cum să tac de bucurie,
Cum să nu-ți îți cânt mereu,
Când m-ai scos din moartea cruntă,
La lumină Dumnezeu.

Fie pașii mei Stăpâne,
Drum de laudă și har,
Viața mea să fie toată,
O cântare pe altar.

Pentru dragostea Ta mare,
Îți dau viața pe deplin,
Fie voia Ta Stăpâne,
Peste tot ce eu devin.

Tu mi-ai dat nădejde vie,
Când eram pe drum pierdut,
Și prin harul milei Tale,
Mi-ai făcut un rost acum.

Pașii mei îi pun în mâna,
Dragostei ce m-a salvat,
Caci prin jertfa Ta Isuse,
Drumul meu e luminat.

Fie-mi zilele-o cântare,
Nopțile doar rugăciuni,
Pentru harul milei Tale,
Dar și sfintele minuni.

Cât în mine pui suflare,
Numele ți-l voi slăvi,
Căci prin dragostea-ți cea sfântă,
Vreau cu Tine-n veci a fi.

Iar când viața-mi se va stinge
Și voi trece din pământ,
Voi cânta de bucurie,
Harul Tău cel veșnic sfânt.

Voi cânta și bunătatea,
Ce răsare zi de zi,
Căci acolo unde lacrimi,
Nu mai sunt... în veci voi fi.
Amin