Înainte ca lumina să trezeasc-acest pământ,
Îți spun dragostea purtată, pentru Tine Domn preasfânt.

Înainte ca să cadă roua... mă trezesc și eu,
Ca să-ți spun cât ești de mare, pentru mine Dumnezeu.

Înainte să apună, luna în locașul său,
Mă închin cu mulțumire, chiar și-atunci când mi-este greu.

Greul meu îl duci Tu Doamne, ca să pot înainta,
Ca să am pacea divină, numele a-ți lăuda.


Înainte să trezească, noaptea zori de răsărit,
Îți cânt o cântare nouă, Tu și-n noapte-mi ești iubit.

Soarele când își întinde, razele înspre pământ,
Mă găsește-n închinare, a mea rugă înălțând.


Cât de minunată-i ziua, ce o-ncep în harul Tău,
Este ea o primăvară, simt prezența Ta mereu.

Pănă la apus mi-e drumul, doar pe urma ce-ai lăsat.
Căci din zorii zilei Doamne, pasu-mi ți-am încredințat.

Mă trezesc cu bucuria de a sta-n prezența Ta,
Să ridic spre cer privirea-n zori de zi mă face ea.

Niciodată nu mă satur, Ție doar să îți slujesc,
Inima în piept îmi bate, pentru Tine Domn ceresc.
Amin